Ἡ δὲ ἀγροικία δόξειεν ἂν εἶναι ἀμαθία ἀσχήμων, ὁ δὲ ἄγροικος τοιοῦτός τις, οἷος κυκεῶνα πιὼν εἰς ἐκκλησίαν πορεύεσθαι.
καὶ τὸ μύρον φάσκειν οὐδὲν τοῦ θύμου ἥδιον ὄζειν.
καὶ μείζω τοῦ ποδὸς τὰ ὑποδήματα φορεῖν.
καὶ μεγάλῃ τῇ φωνῇ λαλεῖν.
καὶ τοῖς μὲν φίλοις καὶ οἰκείοις ἀπιστεῖν, πρὸς δὲ τοὺς αὑτοῦ οἰκέτας ἀνακοινοῦσθαι περὶ τῶν μεγίστων, καὶ τοῖς παρ’ αὐτῷ ἐργαζομένοις μισθωτοῖς ἐν ἀγρῷ πάντα τὰ ἀπὸ τῆς ἐκκλησίας διηγεῖσθαι.
[…]
La rozzezza poi sembrerebbe essere ignoranza indecorosa, e il rozzo uno tale che, dopo aver bevuto il ciceone si reca all’assemblea.
E afferma che la mirra non profuma per nulla in modo più gradevole del timo.
E porta i calzari più grandi del piede.
E parla a gran voce.
E degli amici e familiari diffida, mentre si confida con i propri servi riguardo alle faccende più importanti, e ai salariati che lavorano da lui in campagna racconta tutte le notizie (riportate) dall’assemblea.
[…]
TEOFRASTO
Caratteri
(La rozzezza)
https://twitter.com/PaoloBonadeo/status/1921282969227993210/photo/1